Războiul uleiului de palmier

Astăzi un nou duşman, aparent ascuns, ameninţă existenţa pădurilor tropicale din întreaga lume. Ameninţă cumva indirect, dar periculos existenţa unui ecositem vital pentru viaţa pe Terra. Creşterea populaţiei umane şi implicit nevoile crescânde ale acesteia au dus la creşterea fără precedent a cererii de ulei de palmier. Prin urmare, distrugerea junglelor pentru a face loc de noi terenuri pentru culturile de plamier se constituie într-una dintre cele mai mari catastrofe ecologice actuale. Conflictul dintre cei care vor să distrugă naura cu orice preţ pentru propriul profit economic, şi ecologiştii susţinut de partizanii dezvoltării durabile se acutizează pe zi ce trece.

Ce este uleiul de palmier, şi care sunt interesele legate de el

Uleiul de palmier este cel mai răspândit ulei alimentar din lume, doar că producerea sa afectează ireversibil mediul înconjurător. Este produs din fructul palmierului de ulei (Elaeis guineensis), un arbore originar din Africa, şi poate fi separat într-o gamă largă de uleiuri cu întrebuinţări diverse.

Este un ulei vegetal, cu grăsimi înalt saturare, similar cumva în compoziţie cu uleiul de nucă de cocos. Palmierul de ulei poate fi aclimatizat în toată regiunea tropicală, fiind o specie iubitoare de căldură şi umiditate. Aproape 87% din producţia mondială de ulei de palmier provine din Indonezia şi Malaezia, cu consecinţe dezastruoase pentru pădurile de acolo, iar singură Australia importă peste 130.000 tone de ulei de palmier în fiecare an.
După cum spuneam, este uleiul vegetal cel mai folosit în întreaga industrie alimentară din lume, fiind un ingredient prezent în circa 50% din produsele din orice supermarket australian, incluzând aici alimente, cosmetice şi produse de igienă, fiind larg folosit şi în industria biocombustibililor. 
De fapt, la o scurtă analiză reiese că uleiul de palmier este folosit în prezent peste tot în lume drept ulei de gătit, ingredientul de bază pentru margarina bio, bază pentru îngheţată şi dulciuri, bază pentru majoritatea detergenţilor lichizi, săpunurilor, şamponurilor, rujurilor. La fel, este foarte apreciat ca şi component al lubrifianţilor pentru motoare şi mecanisme.
În afara versatilităţii sale impresionante, cultivarea uleiului de palmier s-a dovedit a fi o activitate extrem de productivă. Câştigurile pe sezon obţinute din exploatarea unui hectar de palmieri de ulei, s-au dovedit a fi mult mai mari decât cele obţinute din cultivarea celorlalte plante oleaginoase costurile de producţie sunt mai mici.
Aici trebuie menţionată că aceste costuri mici se datorează într-o mare măsură şi forţei de muncă ieftine din ţările unde palmierul de ulei este cultivat pe scară largă. Popularitatea sa se datorează şi faptului că are o „viaţă” mai mare decât a oricărui alt ulei vegetal, prin urmare poate fi păstrat pe timp mai îndelungat fără ca proprietăţile sale să fie afectate.
ulei_palmier
 
 
 
Copacul este originar din vestul Africii, unde era cultivat în mod tradiţional pentru hrană, fibre vegetale şi în scop medical. Acolo, palmierii  erau cultivaţi şi integraţi armonios în sistemele locale de agricultură locală, alături de alte culturi.
Creşterea cererii de ulei de palmier s-a intensificat începând cu anul 1970, ceea ce a dus în mod iremediabil la cultivarea pe scară largă. 
Astfel de plantaţii au deventi în prezent cele mai răspândite monoculturi agricole de la tropice. Din Africa nativă, până în America Latină, Asia de sud-est şi Caraibe, cultivarea palmierului de ulei domină peisajul agricol. 
Mare parte din expansiunea palmierilor s-a înregistrat în Indonezia şi Malaezia. La nivelul anului 2000, aceste două ţări deţineau peste 9,7 milioane hectare cultivate, fiind urmate de Nigeria.  
Măcelul pădurilor umede de la Tropice 
World Wildlife Fund Australia, forul regional care a studiat cel mai bine impactul devastator al cultivării aberante a palmierilor de ulei, a venit cu nişte cifre şocante care arată dimensiunea dezastrului ecologic. O suprafaţă echivalentă cu aproximativ 300 terenuri de fotbal este defrişată în fiecare oră (adică 6 terenuri de fotbal defrişate în fiecare minut) pentru a face loc unor noi culturi de plamieri. 
Insulele Borneo şi Sumatra, fără îndoială printre regiunile cu cea mai mare biodiversitate de pe Terra sunt cel mai grav afectate de defrişări în favoare palmierilor de ulei. Aceste două mari insule din Asia de sud-est sunt (pentru cât timp oare) extrem de bogate în biodiversitate. Aici cresc peste 20.000 specii de plante, 3.000 specii de arbori şi se întâlnesc circa 300.000 specii de animale, multe dintre ele încă nedescoperite de ştiinţă. 
Fără nicio grijă legată de protecţai madiuluo, şi implicit a calităţii vieţii umane, autorităţile indoneziene şi malaeze concesionează influentelor companii multinaţionale zone uriaşe de jungle. Profitul înregistrat de aceste companii este dublu.
Întâi defrişează la ras pădurea din care vând totul. Nu trebuie uitat că aceste jungle sunt compuse din arbori cu esenţă preţioasă precum arborele de fier, tek-ul, abanosul, mahonul, arborele de santal, în total peste 70 specii de copaci valoroşi. Copacii rămaşi, tufişurile şi resturile vegetale sunt apoi arse. 
Terenul este curăţat complet şi nivelat pentru a face loc noilor plantaţii de palmieri. Apoi urmează exploatarea acestor plantaţii. Populaţiile locale sunt angajate pe sume derizorii pentru un occidental, să cureţe, să cultive şi să recolteze seminţele din care se produce uleiul.
Nu fără riscuri, căci o bună parte dintre băştinaşi are de suferit de pe urma pesticidelor şi insecticidelor folosite. Un astpect care trebuie neapărat reţinu este că plantarea palemierilor de ulei este un proces care poate dura doar între 20-maxim 50 ani, interval de timp după care solul respectiv este atât de sărăcit de nutrienţi şi minerale încât pe el nu mai poate creşte nici măcar iarbă.  
Este literalmente un pământ mort! Iar cultivarea palmierilor se constituie de fapt într-o afacere aducătoare de profit într-un timp scurt, dar cu consecinţe dezastruoase pe termen lung. 
Salvăm clima planetei, orangutanii, tigrii, urşii, elefanţii, sau margarina şi şamponul? 
Zonele defrişate în favoarea plantaţiilor se constituie în habitate pentru multe specii de animale extrem de valoroase din punct de vedere ecologic şi nu numai. Astfel s-a ajuns ca animale superbe precum tigrii de Sumatra, orangutanii, leoparzii marmoraţi, urşii malaezi, rinocerii de Sumatra, elefanţii pitici de Borneo şi maimuţa cu nas lung, să rămână fără mediul lor la care s-au adaptat perfect în decurs de milioane de ani. 
Toate aceste specii de animale, şi multe altele se constituie în specii cheie pentru lanţul trofic şi funcţionarea biotopurilor de aici. Dacă orangutanii vor dispare total, odată cu ei vor dispare şi o serie de plante, insecte, şi chiar păsări care depindeau de rolul acestor mari maimuţe antropoide în complexa „maşinărie” a ecosistemului din aceste jungle.
Absolut toate studiile de impact nepărtinitoare au demonstrat că producerea uleiului de palmier are un impact nebănuit, dar puternic asupra întregii planete. Defrişările în favorea plantaţiilor nu doar că duc la poluarea tuturor surselor de apă dulce din regiune şi la intensificarea fenomenului de eroziune a solului, dar atunci când muncitorii forestieri ard resturile vegetale de pe terenuri uriaşe, se ajunge chiar la poluarea întregii atmosfere terestre.
Vegetaţia şi arborii pădurilor tropicale umede nu doar că filtrează aerul şi reşin dioxidul de carbon, dar produc oxigenul fără de care nu putem respira. Ori în condiţiile în care populaţia umană creşte alarmant de mult, iar calitatea aerului scade, factorii de putere în loc să cultive păduri şi să le ocrotească pe cele rămase, ei hotărăsc defrişări fără limită şi plantarea de palmieri. După cum comenta ironic-amar, un mare ecolog american:
Avem totuşi nevoie de aer respirabil înainte de şampoane, rujuri şi margarină, nu-i aşa?”.
Folosirea pe scară largă a uleilui de palmier s-a dovedit a fi un pericol în plus şi pentru starea sănătăţii, şi aşa şubrezite, a omului modern. Acesta deoarece, uleiul de palmier este foarte bogat în grăsimi saturate. Din acest motiv capital, consumarea sa duce la boli de inimă, creşte nivelul colesterolului, al presiunii sangvine şi este un factor chele al obezităţii.
Uleiul de palmier este de asemenea foarte bogat în acizi de tip Omega 6, a căror prezenţă în organismul uman duce la artrită şi chiar cancer de prostată şi cancer mamar.
În afara acestor aspecte, tot mai multe triburi şi populaţii din aceste zone ale lumii au început să conştientizeze faptul că peste 20-30 ani vor rămâne nu doar fără pădurile care le asigurau hrana, dar pe viitor nu vor mai putea face nici măcar agricultură de subzistenţă pe solul sărăcit de plantaţiile de palmieri.
Există numeroase uleiuri vegetale care pot servi drept o alternativă sănătoasă la cel extras din palmier, cum ar fi bunăoară uleiurile de floarea soarelui, nucă de cocos, cânepă, sau seminţe de bumbac, doar că niciunul dintre acestea nu sunt atât de ieftine, fapt pentru care marile corporaţii internaţionale din domeniu ezită să renunţe la distrugerea mediului în favoarea „sfântului” profit financiar.
Dacă nu se va stopa acestă afacere dezastruoasă nu doar pentru natură, ci pentru toată omenire, preţul plătit va fi unul cu mult mai mare decât beneficiile minore aduse de uleiul palmierilor.
 
sursa: descopera.ro