YACCO ne invata: cum sa identificam pe piata din Romania uleiurile de motor contrafacute?

Nu e niciun secret ca in Romania piata produselor si pieselor auto contrafacute este in plina dezvoltare. Daca insa cu unele piese de masina mai poti face compromisuri, cum ar fi o piesa statica, o bara de protectie, sau niste jante, de exemplu, cu unele nu poti si nu trebuie sa faci. Este si cazul uleiului de motor care, din nefericire, se gaseste in cantitati tot mai mari sub forma de ulei contrafacut. Care ne poate oricand strica motorul masinii.

Cei de la YACCO Romania s-au gandit ca e bine ca lumea sa afle cum putem identifica un lubrifiant original fata de unul... fake. Si oricat de specialisti ne-am da noi, tot e mai bine ca informatia sa vina din partea unei companii care se ocupa cu asa ceva si lupta, pe cat posibil, pentru anihilarea pietei de produse false, de proasta calitate. Asa ca i-am luat la intrebari si ne-au explicat cum sa recunoastem uleiurile false de pe piata romaneasca.

In primul rand, este dificil sa judeci comparativ doua uleiuri. Este adevarat: acest lucru ar presupune sa le incerci simultan si in conditii identice, ceea ce nu este posibil in practica. Dar ca sa fim practici, daca ai folosit mai multe tipuri de uleiuri si ai verificat din cand in cand nivelul uleiului si cu aceasta ocazie consistenta peliculei si culoarea sa, cu siguranta ai spus ca uleiul X este mai bun decat uleiul Y. Si cateodata ai dreptate. Nu ti s-a intamplat sa spui ca motorul “suna” mai bine cu uleiul X decat cu Y?

Uleiul cere ceva mai multa atentie din partea noastra, fiind 100% parte mecanica. Motiv pentru care un om de rand are ceva dificultati in a identifica corect calitatea doar uitandu-se la consistenta. Motiv pentru care trebuie neaparat sa ne bazam pe ambalaj. Care nu este deloc unul banal ci unul plin de informatii care trebuie citite corect.

Cel mai sigur ulei este ULEIUL OMOLOGAT DE CONSTRUCTORII DE MOTOARE. Cautati produsele pe ale caror ambalaje este scris cuvantul OMOLOGARE. Este foarte simplu. Daca exista pe piata astfel de uleiuri, de ce sa nu le alegem?

ulei_auto_400.

Piata de uleiuri ofera toata paleta posibila de calitati si este mai potrivit sa vorbim despre ce anume diferentiaza uleiurile in general, uleiuri foarte bune de uleiurile foarte slabe, intre cele doua extreme existand o multime de nuante. Cred ca sunt necesare cateva clarificari, ca sa intelegem aceste diferente.

Daca nu putem sa stim sa deosebim un ulei bun de unul prost, putem totusi, tinand cont de cateva indicii, sa evitam riscul de a cumpara un ulei contrafacut, indiferent de unde vine: din ateliere clandestine din Romania, din Rusia, UE.

Sunt cateva notiuni teoretice necesare, pentru a prezenta indicii care sa ne fereasca de uleiurile de slaba calitate:

1. COMPOZITIA UNUI LUBRIFIANT este circa 80% baza (minerala, semisintetica, sau sintetica), 10% aditivi de vascozitate si 10% aditivi de performanta.

Aditivii de vascozitate sunt substante chimice care fac ca uleiul sa-si mentina intre anumite limite vascozitatea, limite stabilite si admise, atunci cand sunt supuse la diferente de temperatura si solicitari mecanice.

Aditivii de performanta sunt acei aditivi, care aduc performanta uleiului si fac ca uleiul sa-si indeplineasca functiile:

  • Aditivii de detergenta, care contribuie la curatarea pieselor
  • Aditivii dispersanti, care fac ca depunerile desprinse de pe piese sa fie tinute in suspensie si evacuate o data cu schimbul de ulei
  • Antioxidantii care protejeaza uleiul in contact cu agenti cum ar fi aerul si apa
  • Aditivii antiuzura, care protejeaza piesele contra uzurii
  • Aditivii de extrema presiune care fac ca uleiul sa-si mentina vascozitatea in conditii de solicitare mecanica, aditivi care confera uleiului rezistenta la forfecare
  • Aditivi antiuzura.

De ce nu toate uleiurile sunt la fel?

Trebuie stiut ca fabricarea uleiurilor nu este ceva standard, fiecare fabricant avand experienta si “retetele” proprii, astfel proportia si modul de amestecare a acestor aditivi difera de la o marca la alta. Adaugam la acest criteriu de diferentiere acela ca toti acesti aditivi sunt de calitati diferite. Daca luam doar aditivul de vascozitate, acesta poate fi de 3 clase de calitate diferite si corespunzator pretul poate varia de la mic la mare.

Calitatea aditivilor si proportia lor in amestec dau in cea mai mare parte calitatea si pretul unui ulei. De aici – principala diferenta si de calitate si de pret la uleiuri.

Totul e simplu: atunci cand aditivul de vascozitate este de calitate inferioara, la cresterea temperaturii in timpul serviciului uleiul se subtiaza mai mult si avem o protectie mai slaba a pieselor si motorului. Adica aditiv ieftin, eficienta scazuta.

2. CUM ALEGEM ULEIUL POTRIVIT

Ca sa alegem uleiul potrivit, cerut de constructorul masinii, nu este suficient sa cerem gradul SAE (ex. 5W30) ci gradul SAE plus norma ceruta de constructor. In functie de compozitie, doua sau mai multe uleiuri cu acelasi grad SAE (ex. 5W30) pot sa aiba un comportament total diferit: un 5W30 sa se comporte aproape ca un 5W40 – de exemplu.

Prin vascozitatea lor la 100 grade C, apropiata de limita de baza a gradului SAE 30, unele uleiuri favorizeaza economia de carburant si reducerea emisiilor poluante, apropiindu-se de nivelul gradului SAE 20, altele, din contra, se apropie de gradul SAE 40. Acest comportament este dictat de norma constructorului.

Constructorul poate sa ceara una sau mai multe din norme si anume:

  • Norme ACEA (Normele Constructorilor Europeni de Automobile), de exemplu: ACEA A5/B5, ACEA A1/B1; ACEA C2/C3, sau ACEA C1/C2
  • Norme API (Norme ale Institutului American al Petrolului), de exemplu: API SM / API SL / API SN
  • Norma proprie (exemplu: VW 507.00; Porsche C30, MB 229.51, etc.)

Diferenta dintre o norma de calitate superioara si norma inferioara este data de numarul si nivelul parametrilor la care raspunde un ulei, adica rezistenta la oxidare si uzura, rezistenta la forfecare mecanica, gradul de volatilitate, etc.

Constructorul furnizeaza diferitilor fabricanti de uleiuri caiete de sarcini, in care sunt scrise normele carora trebuie sa le corespunda un anumit ulei. Problema este in ce masura un lubrifiant de pe piata respecta caietul de sarcini al unui constructor de motoare.
Cele mai certe in privinta calitatii sunt uleiurile OMOLOGATE de constructorii europeni, sau de American Petroleum Institute – API. Aceste uleiuri au scris pe bidon cuvantul OMOLOGARE si sau stampila rotunda a API.

Omologarea produsului il costa pe fabricantul de ulei. El trimite periodic probe la constructor, care testeaza uleiul in laboratoarele si pe bancurile proprii. De aceea, uleiurile omologate sunt uleiuri mai scumpe.

In general, se face confuzie intre OMOLOGARE si SPECIFICATIE. Specificatia reprezinta normele marcate pe ambalajele de ulei fara cuvantul OMOLOGARE. Aceste specificatii indica faptul ca, fabricantul afirma ca uleiul fabricat de el corespunde unei anumite norme conform testelor proprii, fara sa fie testat de constructor. Aceste uleiuri ar trebui sa fie mult mai ieftine.

Exista numeroase uleiuri fabricate sub licenta, a caror calitate poate sa difere vizibil asa cum difera calitatea la produse fabricate sub licenta pe care le cunoastem (Coca-Cola, Dacia 1300, etc.). OMOLOGAREA se acorda unui produs fabricat intr-o uzina anume si nu este valabila implicit pentru produsele fabricate sub licenta, desi exista si vanzatori de uleiuri care cunosc acest lucru, dar prezinta omologarea unui anumit produs fara ca ei sa fi importat produsul de la fabrica la care s-a referit omologarea.

De aceea un criteriu de alegere a unei marci este prezenta pe ambalaj a cuvantului OMOLOGARE insotit de adresa fabricii la care face referire omologarea.

Iata cateva criterii suplimentare de alegere a marcii lubrifiantului:

- istoricul si prestigiul marcii: daca este o marca veche, sansele sa stie sa faca ulei sunt mai mari, sansele sa-si apere prestigiul fabricand doar calitate, sunt mai mari. Unele branduri de lubrifianti sunt o afacere de familie inca de la infiintare, acestia iar sunt recomandati - daca au rezistat atata timp fara interventia unui brand mare sau a unei corporatii, ceva bine fac;

- intre un fabricant de ulei si o societate de rafinare, al carei obiect principal de activitate este fabricarea de carburanti, as alege un fabricant de ulei: de exemplu YACCO, MOTUL, Ravenol, Millers – fiecare isi are domeniul sau de specialitate. Dar, in domeniul uleiurilor, societatile de rafinare: Castrol, Mobil, Total, Luk, au marele avantaj de a fi cunoscute de marele public prin reteaua de benzinarii din toata lumea.

- m-as uita si la ambalaj ca sa evit cumpararea unui fake. Nu cred ca ambalajul poate fi reprodus cu fidelitate. Pe falsificator l-ar costa prea mult acest lucru. Iau cel mai la indemana exemplu: ambalajele YACCO. Ambalajul din plastic este polietilena pentru a fi reciclabil. Bidonul este gradat pentru o usoara manevrare. Nu cred ca ne-ar placea sa cumparam un ulei cu bidon facut cu economie de material, care aproape ca se indoaie in mana sau este aproape transparent.

Pe ambalaj sunt foarte multe inscrisuri. Sa copiezi cu fidelitate si acuratete toate aceste inscrisuri, mi se pare, deasemenea prea costisitor pentru un falsificator.

Busonul: sa reproduci sistemul de fabricatie al busonului care trebuie sa fie etans pe bidon, cu sistemul de siguranta intact, e greu. Apoi, m-as uita la inscrisuri: TARA de fabricatie, adresa si numarul de telefon, cuvantul OMOLOGARE (in Romana sau Engleza), semnele tipice ale protectiei mediului, seria de fabricatie, etc.

Daca este prezent cuvantul OMOLOGATION, pot avea certitudinea ca am ales uleiul de calitea cea mai buna. Este stiut ca aparitia pe bidon a acestui cuvant fara existenta omologarii este sanctionata foarte dur prin trecerea marcii respective pe lista neagra a falsificatorilor.

As mai nota un aspect: pretul cel mai mare nu este neaparat primul criteriu de alegere. Problema alegerii uleiului fiind destul de complicata, suntem uneori tentati sa recurgem la acest criteriu. Pretul mai depinde de inca doua lucruri: adaosurile practicate de vanzator, politica de pret a vanzatorului. De exemplu YACCO nu este cunoscut in masura in care este cunoscut de exemplu CASTROL. De aceea YACCO ar putea sa aiba uneori, preturi promotionale in anumite domenii cum ar fi automobil si moto, si implicit sa fie mai ieftin decat CASTROL.

Pentru a se determina calitatea unui ulei, se poate recurge la analiza uleiului in laboratoarele fabricantilor. YACCO presteaza gratuit acest serviciu clientilor sai si contra cost pentru ceilalti. Noi avem numeroase solicitari de analize de ulei uzat in situatii de incidente tehnice cu uleiurile altor marci. Inca nu a venit nimeni sa ne propuna analiza comparativa a doua uleiuri noi provenind de la marci diferite, dar nu este tarziu.

Concluzie

Dupa spusele celor de la YACCO, ideea este relativ simpla: daca suntem atenti la ceea ce scrie pe fiecare bidon, atunci putem cumpara cu precizie ceea ce are nevoie motorul masinii noastre. Trebuie sa fim atenti la eticheta, la ambalaj, dar mai ales ca specificatia ceruta de producatorul masinii noastre. Trebuie ca uleiul pe care il alegem sa fie OMOLOGAT de producatorul respectiv. In plus, nu strica sa ne orientam catre producatori mai putin cunoscuti, afaceri de familie care produc lubrifianti de calitate, branduri pe care falsificatorii nu se gandesc sa le falsifice din cauza lipsei notorietatii. Din pacate, am ajuns intr-o situatie in care, cu cat brandul unui ulei este mai cunoscut, cu atat sansele ca el sa fie contrafacut sunt mai mari.

 

    sursa: 4tuning.ro